Organizația Donau Soja

Provocarea proteinelor este globală. Deși este vital ca Europa să conducă această schimbare de sistem, avem nevoie de China alături de noi. Chiar și în cazul unei schimbări semnificative a agriculturii, Europa va trebui probabil să importe proteine vegetale din regiunile exportatoare tradiționale. Cu toate acestea, trebuie să trecem la importul de produse certificate din regiuni și sisteme care sunt validate temeinic în conformitate cu standarde sociale și de mediu stricte. De asemenea, trebuie să colaborăm îndeaproape cu China pentru a asigura o tranziție globală către o producție mai durabilă de proteine. Sistemele noastre agricole și alimentare actuale sunt cele care au cel mai mare impact asupra ciclului azotului. Producția și consumul de proteine sunt principalele motoare ale emisiilor de gaze cu efect de seră. Poluarea aerului și a apei cu nitrați și amoniac, la care se adaugă pierderea habitatelor naturale și a biodiversității, poate fi combătută numai prin trecerea, la nivel mondial, la o producție mai sustenabilă de proteine, realizată prin respectarea unor standarde de producție și comerciale responsabile. În acest context, Europa și China pot lucra împreună pentru a impulsiona schimbarea globală.

Pierdem multe beneficii agronomice și avantaje de mediu din cauza nivelului scăzut de plantare a leguminoaselor. Creșterea producției de leguminoase pentru boabe în Europa va aduce o gamă largă de avantaje și va reduce deficitul de proteine. În Europa, în special, leguminoasele pentru boabe vor spori diversitatea culturilor și vor sprijini insectele polenizatoare. Îngrășămintele azotate nu sunt necesare, deoarece leguminoasele absorb azotul din aer. Leguminoasele contracarează acumularea de boli, dăunători și buruieni în rotația culturilor pe bază de cereale, fiind foarte diferite biologic de cereale. În general, o lipsă generală de diversitate a culturilor este asociată cu stagnarea randamentului culturilor și cu creșterea costurilor, deoarece culturile noastre primare cad pradă mai multor buruieni, dăunători și boli. Agricultorii europeni pot răspunde cererii crescute de proteine vegetale produse în Europa la standarde sociale și de mediu ridicate și, în același timp, pot satisface cererea tot mai mare de produse fără OMG-uri și de lanțuri valorice regionale/locale. Industria poate stabili în mod colectiv standarde pentru toate sursele de proteine și poate semnala sprijin pentru producția sustenabilă. Cel mai mare potențial de îmbunătățire a sistemelor de cultivare care utilizează leguminoase pentru boabe se află în Europa Centrală și de Est. Ca urmare, comerțul transatlantic ar fi parțial înlocuit de aprovizionarea de la est la vest în Europa, contribuind la reducerea disparităților sociale și economice în cadrul UE și la încurajarea dezvoltării regionale în zonele rurale defavorizate din prezent. În Europa de Vest, există, de asemenea, un potențial de creștere a producției de leguminoase pentru boabe fără a înlocui producția de cereale și semințe oleaginoase, datorită beneficiilor de randament ale rotației culturilor.

Plantele sunt de departe cea mai importantă sursă primară de proteine. În timp ce coproduse precum făina de rapiță, făina de semințe de floarea-soarelui și boabele uscate de distilare sunt deja utilizate de industria hranei pentru animale, există în continuare oportunități pentru o mai bună utilizare a reziduurilor agroalimentare în hrana animalelor. În plus, în multe zone din Europa, sistemele noastre de producție bazate pe pășuni ar putea utiliza mai bine iarba și speciile de pășuni bogate în proteine, cum ar fi trifoiul (o leguminoasă), pentru a reduce utilizarea soiei. Culturile furajere precum lucerna sunt, de asemenea, surse de proteine. Există, de asemenea, oportunități potențiale pentru producția de proteine în domenii precum cultura de alge.

O mai bună adaptare a dietelor animalelor la nevoile proteice ale acestora economisește proteine și reduce poluarea prin reducerea excreției de compuși de azot. Acest lucru poate contribui semnificativ la respectarea de către fermieri a sistemelor de gestionare a îngrășămintelor bazate pe echilibrul nutrienților. Proteinele sunt, de obicei, o componentă costisitoare a furajelor, prin urmare o hrănire mai precisă poate reduce, de asemenea, costurile de producție.

Domeniul de aplicare al provocării europene privind proteinele este determinat în mare măsură de cantitatea de produse animaliere care sunt consumate și produse. Dietele umane care se bazează mai mult pe proteine vegetale, în special pe leguminoase și soia, sunt mai sănătoase și mai sustenabile în comparație cu dieta tipică a consumatorilor europeni din prezent. O mare parte a populației consumă mai multă carne și produse lactate decât se recomandă pentru o dietă sănătoasă. Acest lucru are consecințe profunde deoarece necesită un sector zootehnic important. Cea mai mare parte a azotului din proteinele vegetale consumate de aceste animale este excretată și reprezintă cauza principală a poluării aerului și a apei de către agricultură. Impactul asupra mediului este deosebit de semnificativ acolo unde producția animală este concentrată la nivel regional. Reducerea consumului de produse de origine animală la un nivel rezonabil, cu o reducere corespunzătoare a producției animaliere, ar îmbunătăți performanța sistemului nostru agroalimentar în ceea ce privește sănătatea umană, mediul și utilizarea terenurilor.

Găsiți mai multe informații de la Asociația europeană a alimentelor pe bază de plante, ENSA, aici