Strategia de proteină Donau Soja
Scopul general al Donau Soja este o aprovizionare de proteină în mod durabil, sigur și european
Dezvoltarea producției de soia în Europa face parte dintr-o tranziție mai completă a modului în care producem și consumăm proteine. Consecințele de amploare ale producției și consumului de proteine reprezintă acum un subiect de dezbatere publică.
Conform Declarației Europe Soya, Donau Soja a dezvoltat Strategia pentru Proteinele Donau Soja, ca un mod de a contribui la dezbaterea publică în numele tuturor membrilor săi. Strategia are la bază un concept holistic și bazat pe știință, a rolului proteinelor în dezvoltarea durabilă a sistemelor agroalimentare.
Consiliul Consultativ pentru Știință Donau Soja a fost consultat cu privire la primul proiect înainte de a fi examinat de către Consiliul Donau Soja. Consiliul a emis apoi un proiect revizuit care a fost trimis tuturor membrilor care au fost invitați să comenteze.
Toate comentariile au fost luate în considerare la finalizarea documentului, iar strategia a fost aprobată unanim de Adunarea Generală Donau Soja din aprilie 2018.
Prin urmare, strategia este o declarație puternică din partea sectorului agroalimentar, reprezentat de Donau Soja, despre angajamentul lor de a sprijini tranziția complexă.
PROVOCAREA PRIVIND PROTEINA EUROPEANĂ
–
Datorită naturii climei și a solului, mulți fermieri din Europa sunt remarcabili în cultivarea culturilor de cereale, cum ar fi grâul, orzul și porumbul. Acest fapt stimulează producția de cantități mari de cereale bogate în carbohidrați, care sunt hrănite în mare parte pentru animale.
Sistemul agricol productiv al Uniunii Europene se bazează pe două aporturi majore: aproximativ 11 milioane de tone de îngrășăminte sintetice cu azot pentru culturi și făină bogată în proteine, obținută din aproximativ 36 de milioane de tone de boabe de soia, ca supliment proteic utilizat pentru hrănirea animalelor. Creșterea cererii europene de proteine vegetale în ultimii 60 de ani, se datorează în mare măsură producției și consumului crescut de carne și produse lactate.
După China, Uniunea Europeană este acum al doilea cel mai mare importator de soia din America de Sud. În timp ce sistemul agricol al Uniunii Europene în ansamblu este 71% independent în proteine vegetale comercializabile, 86% din proteina vegetală care este importată pentru a acoperi deficitul de 29% este soia. Acest deficit de proteine este o provocare fundamentală pentru rezistența, acceptarea și performanța sistemelor noastre agroalimentare. Aceasta este provocarea proteinelor a Europei.
Abordarea provocării proteinelor
–
Este necesară o abordare holistică pentru a aborda provocarea proteinelor și pentru a realiza tranziția proteică. Schimbarea de sistem necesară poate fi privită ca un set de cinci piloni:
Display none
Your content goes here. Edit or remove this text inline or in the module Content settings. You can also style every aspect of this content in the module Design settings and even apply custom CSS to this text in the module Advanced settings.
Importuri în mod durabil și responsabil
Creșterea producției de leguminoase din cereale în Europa
Pierdem multe beneficii agronomice și avantaje de mediu din cauza nivelurilor scăzute de plantare de leguminoase. Creșterea producției de leguminoase din cereale în Europa va aduce o serie de avantaje și va reduce deficitul de proteine. În Europa, în special, leguminoasele de cereale vor crește diversitatea culturilor și vor stimula insectele polenizatoare. Îngrășământul cu azot nu este necesar, deoarece leguminoasele absorb azotul din aer. Ele contracarează acumularea de boli, factori dăunători și buruieni în rotațiile culturilor pe bază de cereale, fiind foarte diferite din punct de vedere biologic de cereale. În general, o lipsă generală de diversitate a culturilor este asociată cu stagnarea randamentelor culturilor și cu cheltuieli mai mari, deoarece culturile noastre primare cedează la mai multe buruieni, factori dăunători și boli. Fermierii europeni pot răspunde cererii crescute de proteine vegetale produse în Europa la standarde sociale și de mediu înalte și, în același timp, pot răspunde cererii tot mai mari de produse fără OMG și lanțuri valorice regionale/locale. Industria poate stabili în mod comun standarde pentru toate sursele de proteine și poate indica suport pentru producția durabilă. Cel mai mare potențial de îmbunătățire a sistemelor de cultură folosind leguminoase cereale se află în Europa Centrală și de Est. În consecință, comerțul transatlantic ar fi înlocuit parțial de aprovizionarea de la est la vest în Europa, contribuind la reducerea dificultăților sociale și economice din UE și încurajând dezvoltarea regională în zonele rurale defavorizate în prezent. În Europa de Vest există, de asemenea, potențialul de a crește producția de leguminoase de cereale fără a înlocui producția de cereale și semințe oleaginoase, datorită beneficiilor de randament ale rotațiilor de culturi.
Utilizarea eficientizată a resurselor de proteine existente și noi
Plantele sunt cea mai importantă sursă primară de proteine. În timp ce alte produse precum, făina de rapiță, făina de semințe de floarea soarelui și cerealele uscate ale distilatorilor sunt deja folosite de industria furajelor, rămân a fi alternative pentru o utilizare mai eficientă a reziduurilor agroalimentare în hrana animalelor. În plus, în multe zone ale Europei, sistemele noastre de producție bazate pe pășuni ar putea folosi mai bine iarba și speciile de pășuni bogate în proteine, cum ar fi trifoiul (o leguminoasă) pentru a reduce consumul de soia. Culturile furajere, cum ar fi lucerna, sunt, de asemenea, surse de proteine. Există, de asemenea, oportunități potențiale pentru producția de proteine în domenii precum cultura de alge.
Creșterea eficienței utilizării proteinelor
O mai bună potrivire a dietelor animalelor cu cerințele de proteine din animale economisește proteine și reduce poluarea prin reducerea excreției de compuși de azot. Acest lucru poate aduce o contribuție semnificativă la conformitatea fermierilor cu sistemele de management al îngrășămintelor bazate pe echilibrul nutrienților. Proteina este de obicei o componentă costisitoare a furajelor, prin urmare o hrănire mai precisă poate reduce și cheltuielile de producție.
Mod de alimentare mai sănătos și durabil
Scopul Provocării europene a proteinelor este în mare măsură determinată de cantitatea de produse animale care sunt consumate și produse. Dietele oamenilor care se bazează mai mult pe proteine pe bază de plante, în special pe legume și soia, sunt mai sănătoase și mai durabile în comparație cu dieta tipică a consumatorilor din UE de astăzi. O mare parte a populației consumă mai multă carne și produse lactate decât este recomandat pentru o dietă sănătoasă. Acest fapt are consecințe majore, deoarece necesită un sector extins de creștere a animalelor. Majoritatea azotului din proteina vegetală consumată de aceste animale este excretat și este cauza principală a poluării agricole a aerului și apei. Impactul asupra mediului este deosebit de semnificativ acolo unde producția de animale este concentrată la nivel regional. Reducerea consumului de produse de origine animală la un nivel rezonabil, cu o reducere corespunzătoare a producției animale, ar îmbunătăți performanța sistemului nostru agroalimentar în ceea ce privește sănătatea umană, mediul și utilizarea terenului.
